Necesităţile culturilor

De exemplu, azotul şi fosforul sunt de obicei esenţiale în etapele iniţiale de creştere, pentru a favoriza dezvoltarea rădăcinilor şi a frunzelor, în timp ce zincul şi borul sunt mai importante în timpul înfloririi.

Culturile de cereale folosesc nutrienţii pentru creştere, transferându-i progresiv din rădăcini, frunze şi tulpini la spice, înainte de a muri şi de  avea loc recoltarea grânelor. 

În comparaţie cu culturile de câmp pomii fructiferi au cerinţe diferite în ceea ce priveşte nutrienţii. Aceştia pot depozita unii nutrienţi, precum azotul, în trunchi, ramuri şi frunze şi apoi îi distribuie în punctele cheie în timpul ciclului de creştere. Cu toate acestea, pomii trebuie să primească nutrienţi suplimentari pentru a-i înlocui pe cei eliminaţi prin recoltarea fructelor, precum şi nutrienţii esenţiali pentru creştere dar care nu pot fi refolosiţi.

Culturile de seră de înaltă calitate şi valoare au probabil cea mai mare nevoie de precizie nutriţională. Căpşunile, salata sau fructele de înaltă calitate au nevoie de o dietă constantă şi corect echilibrată. Prin urmare, de cele mai multe ori cultivatorii controlează creşterea culturilor prin hrănirea atentă a plantelor, într-un mediu protejat de condiţiile schimbătoare ale mediului şi solului.

În orice caz, este important ca formula şi îngrăşământul ales să fie adecvate pentru necesităţile culturilor. Yara a creat o serie de programe de mare succes pentru gestionarea nutrienţilor, care fac exact acest lucru.

Înarmaţi cu această informaţie şi cu produsul Yara adecvat, cultivatorul poate fi sigur că necesităţile de nutrienţii sunt îndeplinite iar calitatea recoltei este maximă. Astfel, datorită utilizării îngrăşămintelor de înaltă calitate, cultivatorii obţin o productivitate mare şi profituri considerabile.