Creşterea producţiei fructelor seminţoase

Producţia mare de mere poate fi atinsă în cazul solului liber, unde apa nu restricţionează acest lucru. Merele preferă un sol ușor acidic, comparativ cu cel neutru (valoarea pH-ului între 5.8 şi 7.0). Cu pregătirea solului pentru plantare, stabilirea pH-ului optim gazda asigură înrădăcinare bună și accesibilitatea uşoară a tuturor nutrienților.

Densitatea pomilor, situarea livezii şi distanţele dintre pomi sunt caracteristici care influenţează modul în care pomii utilizează condiţiile de mediu, care contribuie la atingerea unui potenţial de producţie cât mai mare. Tăierea şi rărirea sunt esenţiale în stabilirea echilibrului dintre frunze şi fructe, pentru producţia de fructe de mărime dorită fără compromisuri de calitate.

In cazul alegerii unei abordări echilibrate de recoltare gazdele vor putea optimiza producţia soiurilor de mere şi investiţia în îngrăşăminte, minimizând supradozarea nutrienţilor, care are un efect negativ asupra mediului. Următoarele substanțe nutritive au un impact serios asupra producției de mere.

Alimentarea producţiei şi recolta plantelor seminţoase

Azotul, calciu și potasiu sunt necesare cantități mai mari de culturi de fructe semințoase.

Azotul este esenţial în minimizarea producţiei timpurii a pomului, a frunzelor şi fructelor. O tonă de producţie conţine în medie pe an 0,6 kg N.

Arborele necesită o cantitate mare de calciu pentru a asigura creșterea culturii. Folosirea de calciu are loc mai ales în fazele timpurii ale creşterii. Recolta va conţine numai un procent mic de calciu absorbit de către pom. Ca şi rezultat din fruct se poate extrage anual mai puţin de 0,1 calciu pe tonă.

Absorbția maximă a potasiului are loc mai târziu decât cea al azotului și calciului, în etapele finale de creștere a culturilor. Potasiul este primordial în maximizarea producţiei, din 1 tonă de mere recoltat se poate extrage în medie 1,4 kg de potasiu.
Plantele sămânțoase utilizează cantități relativ scăzute de fosfor şi absorbţia durează pe tot parcursul sezonului. Cantitatea de fosfor din sol poate fi suficientă, deși în perioada de vârf poate fi necesar fertirigare, prin aplicare pe frunze sau pe cultură.

Magneziul este necesar pentru a susține o creștere corespunzătoare, dar din 1 tonă de cultură se poate extrage o cantitate mai mică de 0,1 kg. Este necesar să se asigure şi conţinutul corespunzător de B, Fe, Mn, Mo şi Zn.