Cerinţe de sol şi necesar de apă în cazul soiurilor de mere

Pomii de mere şi pere sunt în măsură să crească pe o mare varietate de soluri, de la nisip cu textură medie până la nisip cu pietriş. Dar pe solurile sărace şi rezultatele sunt sărace, cea mai bună producţie poate fi atinsă pe sol şi lut nisipos fertil.  Solul trebuie să fie bine drenat. Aerarea necorespunzătoare a solului umed va crește riscul apariției putregaiului de mere (Phytophthora cactorum). Perele de obicei este mai tolerant la drenajul necorespunzător de apă. Solurile cu conținutul ridicat de materii organice tind să fie mai structurate și permit creșterea corespunzătoare a rădăcinii. În cazul solului uscat este necesar irigaţia, în special la plantarea şi creşterea de pomi fructiferi tineri. În regiunile mai calde, de ex. în Spania se poate folosi la nivel anual chiar şi 6000 mm de apă de stropit pentu înlesnirea creşterii.

Stropirea prin picurare şi aplicarea de soluţii nutritive sunt folosite tot mai des. În cazul livezilor tinere de fructe aplicarea soluţiilor nutritive contribuie la creşterea timpurie a pomilor şi recolta de fructe are loc mai devreme. Irigaţia prin aspersiune poate fi folosit pentru protecţia mugurilor pomilor şi a unora dintre grupurile de fructe (fruitlet) împotriva înghețului. Semănarea stratului de sol din iarbă între rândurile de pomi este o practică bine probată, care împreună cu orice tăiere ajută îmbunătățirea capacității de susținere a apei, a gradului de infiltrare, a agregării nutrienţilor şi reciclarea.

Merele au tendinta de a prefera solul ușor acid, comparativ cu cel neutru (valoare de pH între 5.8 şi 7.0). Valorile extreme de pH din sol conduc la fosilizarea nutrienţilor sau la toxicitate, şi în final la dezvoltarea necorespunzătoare a pomilor şi fructelor. Este important să se ajusteze pH-ul solurilor acide cu încorporarea de var înainte de plantare.