Minimalizarea degradării interioare

Degradarea interioară în cazul soiurilor de mere constă în degradarea ţesuturilor interioare ca şi rezultat a oxidării lichidului. In cazuri grave ţesuturile vor căpăta caracter spongios. Poate fi asociat sticlositatea, cu depozitarea la rece, cu deficienţele de bor şi fosfor. Buna nutriție a plantelor poate ajuta la minimizarea apariției degradării interne la soiurile de mere.

Nutriţia plantelor şi degradarea interioară

Fosfor

Fosforul contribuie la reducerea riscului apariţiei degradării interioare a fructelor. Cu asigurarea nutrienţilor la plantele seminţoase se poate evita prăbușirea degradării interioarea peretelui celular și degradarea la temperatură scăzută şi se poate minimalize colorarea interioară.

Studii au dovedit faptul că fosfatul îmbunătăţeşte caracteristicile de depozitare şi reduce apariţia bolilor specifice depozitării, ca şi colorarea interioară şi înroşirea coceanului (core flush).

Calciu

Alimentarea necorespunzătoare de calciu conduce la apariţia degradării interioare. Alimentarea solului este important dar trebuie sprijinit cu stropirea direct a plantelor cu nutrienţi. Cu cât este mai frecvent stropirea, conţinutul de calciu din fructe va fi cu atât mai mare, îmbinătăţind sănătatea şi calitatea fructelor.

Bor

Conţinutul accentuat de bor reduce riscul degradării interioare la soiurile de mere.