Creşterea şi dezvoltarea grâului

Cultura de grâu trece prin trei stadii distincte de dezvoltare de la semănat până la recoltă. Acestea sunt următoarele:

Înrădăcinare

Stadiul de înrădăcinare începe de la semănat şi ţine până la începutul alungirii paiului. În acest timp se formează fraţii fertili şi rădăcinile primare împreună cu dezvoltarea suprafeţei de asimilare. Componentele randamentului (numărul spicelor şi spiculeţelor/m2) sunt formate la sfârşitul acestui stadiu. Viteza de creştere va depinde de mediu, vremea mohorâtă, rece încetinind creşterea. La grâul de primăvară acest stadiu este mai scurt datorită faptului că zilele sunt mai luminoase, iar temperatura creşte.

Constituire

Stadiul de constituire începe de la apariţia primului internod bazal până la înflorire. Aceasta este o perioadă de creştere critică, pentru că se formează frunzele, rădăcinile adânci, inflorescenţele fertile şi rezervele tulpinii, care asigură randamentul. Suprafaţa de asimilare va fi completă şi capabilă să intercepteze 95% din Radiaţia Activă din punct de vedere al Fotosintezei (PAR). Creşterea este foarte rapidă cu o cerere zilnică ridicată de nutrienţi de la sol. Acest stadiu este cunoscut de asemenea şi sub denumirea de Perioadă de Creştere Accentuată.

Producţie

Etapa producţiei începe imediat după înflorire, şi durează până la umplerea şi maturizarea boabelor. În timpul acestei perioade vor fi determinate componentele critice ale randamentului, adică numărul boabelor/m2 şi greutatea boabelor. Sănătatatea frunzei stindard şi conţinutul de azot al acesteia trebuie susţinute pentru că contribuie cu până la 70% la glucidele care ajung în boabe.

Stadiile de creştere ale grâului

Dezvoltarea grâului poate fi descrisă mai amănunţit utilizând numeroase sisteme definite de-a lungul anilor. De obicei se folosesc trei dintre acestea, sistemele Zadoks, Feekes şi Haun, Zadoks fiind cel mai răspândit pentru a susţine deciziile legate de gestionarea aporturilor. Vedeţi mai jos detaliile sistemului.