Rezumat nutrițional

Producătorii trebuie să ia în considerare sistemul de creștere și mediul de creștere atunci când evaluează exportul nutrienților și reciclarea acestora. În cultivarea câmpului, în cazul în care practicile de recupeare a culturilor după recoltare îndepărtează majoritatea frunzelor și lăstarilor, se presupune că absorbția nutrienților este aceeași cu eliminarea nutrienților. În consecință, pentru culturile cultivate pe teren, este necesar să se asigure că aprovizionarea anuală a îngrășămintelor echilibrează acei nutrienți disponibili din rezervele de sol pentru a satisface nevoile complete de cultură în fiecare an.

De asemenea, este important să se adapteze necesarul de nutrienți în funcție de sistemul de producție și de așteptările de producţie, deoarece există unele diferențe majore între cultivare. Aceaste cifre arată că unele soiuri pot necesita de două ori mai mult N, P și K ca și altele. Astfel, este important să se stabilească ratele de aplicare pe datele locale din câmp și practice, pentru a se potrivi cerințelor sistemului și producţiei și caracteristicilor de calitate, pentru soiul cultivat.

Macronutrienti

Culturile necesită o bună disponibilitate a tuturor macronutrientilor pentru a susține etapele critice de creștere.

Azotul este necesar în cantități mari la nivel de 3-3,5 kg/t de recoltă. Plantele necesită o alimentare continuă cu N pentru creștere iar 50% din azot se acumulează în final în fruct. Cantitățile excesive din frunze și disponibile în etapele ulterioare pot să înmoaie fructele și să întârzie maturizarea. Cele mai bune practici sunt asigurarea aplicărilor regulate pe tot parcursul sezonului de creștere.

Fosforul - este important în stadiile incipiente ale dezvoltării culturilor pentru a asigura o bună înrădăcinare și o creștere a frunzelor. Culturile consumă aproximativ 0,5-1 kg P/t de productie de fructe. În timpul dezvoltării fructelor, concentrația P în alte organe de plante scade, ceea ce indică o redistribuire a P la fructe, cu aproximativ 40% din absorbția totală ajungând în fructe.

Potasiul este necesar în cantități mari - la niveluri mai mari decât cele ale azotului. Preluarea totală de K este în jur de 3,5-4,5 kg/t de fructe. Aproape 60% din potasiu se găsește în fruct la recoltare. Vârful necesarului de K este de la formarea timpurie a fructelor până la maturitate, când absorbția este mai rapidă decât pentru orice alt nutrient.

Calciul este necesar în cantități mari. În general, aproximativ 1,5 kg de calciu este necesar pentru fiecare tonă de fructe. O mare parte din acest calciu se găsește în rădăcină, în frunzele plantei și în pețioli. Transportul de calciu în fructe este limitat în mare măsură deoarece Ca urmează absorbția apei și este preluat doar prin transpirația organelor, ceea ce reflectă absorbția apei. Astfel, aprovizionarea regulată și sezonieră cu calciu pentru fructe este esențială pentru menținerea calității fructelor și, în special, a fermității și a termenului de valabilitate.

Magneziul este necesar în cantități mai mici decât calciul, el este necesar pentru a susține creșterea plantelor și niveluri relativ scăzute se găsesc în fructele recoltate. Toate cifrele privind absorbția nutrienților din această secțiune sunt date în forme elementare.

Pentru conversia la P2O5, K2O, MgO și CaO din forma elementară a se vedea tabelul de conversie.

Micronutrienţi

Deși sunt necesare niveluri mult mai scăzute de micronutrienți, aceştia joacă un rol important, în special în sprijinirea creșterii plantelor, a producţiei și a calității fructelor. Micronutrienții preluați în cele mai mari cantități sunt fier și mangan.

Fierul și cuprul se găsesc în principal în rădăcini și în conul de creştere. Bor, mangan și zinc sunt distribuiţi în principal în fructe și frunze. Borul și zincul sprijină creșterea de țesuturi noi și aprovizionarea deficitară poate duce la căderea fructelor sau malformații. Între 20-30% din B și Zn sunt preluate de plante, şi se găsesc în fructe.