Strategii de aplicare a fertilizatorilor la strugurii de vin


Strategiile de aplicare a îngrășămintelor includ în principal rata și timpul de aplicare. Se aplică diferite cantități (rata) și forme de îngrășăminte utilizând un număr de metode în funcție de nevoile specifice ale culturilor într-o anumită etapă de creștere (timp).

Îngrășămintele uscate sunt fie împraştiate pe toată suprafaţa, fie, în mod obișnuit, în banzi pe rândurile de viță de vie. Dozele nutritive mai mari sunt adesea folosite cu programele de îngrășăminte uscate aplicate pentru a acoperi deficiențele și imobilizarea în sol.

Fertigarea este furnizarea de nutrienți prin irigare directă în zona rădăcinii active, cu o eficiență maximă a utilizării nutrienților. Aplicarea nutrienților în zona rădăcinilor prin strategia de fertigare asigură o uniformitate mai bună a aplicărilor pentru fiecare viță de vie, furnizând îngrășământul potrivit la momentul potrivit pentru a maximiza absorbția, creșterea, randamentul și calitatea nutrienților.

Astfel, fertigarea folosind doze mici, pentru a se potrivi cu nevoile etapelor de creștere, poate ajuta la depășirea conflictului aparent de niveluri ridicate de azot și potasiu necesare pentru producţie, cu dorința producătorului de a obține niveluri scăzute de azot și potasiu în struguri și must.

Aplicarea foliara este folosită pentru a răspunde unei necesități nutriționale imediate și în condițiile în care solul limitează disponibilitatea nutrienților specifici. Micronutrienții sunt în mod obișnuit aplicați în acest mod.

Următoarele etape de creștere sunt perioadele critice ale aplicării îngrășămintelor: spargerea mugurelui (frunzele au fost separate la vârf, de obicei expunând punctul de creștere); înflorirea timpurie (primele flori sunt deschise); legarea boabelor (încep să se dezvolte boabele mici); umplerea boabelor (boabele cresc în dimensiune); schimbarea culorii boabelor de struguri (fructele se înmoaie și îşi schimbă culoarea pe măsură ce încep să se coacă); şi post-recoltare.